Friday, January 21, 2011

La joacă cu maestrul

Într-o seară-ncețoșată 
La mansarda înstelată 
Stă pe burtă tolănit 
Ursul panda mestecând eucalypt 
Nu îi arde de plimbare 
Pentru că la fiecare, mai pierde calorii 
“Stai man chill” nu te grăbi! 
Așa l-a învățat un vamaiot 
Când intrase ca un idiot 
Pe magheru pe-interzis 
Ca și cum în paradis 
Nu sunt legi ce interzic 
Filmele cu-eucalipt 

Ursul panda nu pățește 
Mai nimic dacă-l alergi 
Poți la zoo chiar să mergi 
Cu eucaliptu-n mână 
Dar acolo ce să vezi 
Scrie mare, n-ai să crezi 
Interzisă vânătoarea 
Te-ai speriat și ți-a scăpat țigarea 
Căci sirena te-a surprins 
Și-ți arată acolo sus 
Cum ursul se-nfrupta cu bambus 

Și te-apucă-un râs domol 
Că tu i-ai adus eucalypt-mentol 
El n-ar mai consuma așa ceva 
Te refuză chiar de-ar vrea 
Dă vina pe anturaj 
Pe micro-porcii cu limbaj de grajd 
Ce-i proiectează-un scurt metraj 
Seară de seară la televizor 
E-n reluare “Vânatoarea sirenelor”

_____________________________________________________

Intermezzo cu critici literare şi alte aberaţii

_____________________________________________________








Stă maestrul chilluit
Şi priveşte liniştit
Ursul panda obosit
Doborât d-eucalypt.

Şi-astă seară tot la fel,
Ursul e ca vai de el.
Se visează că-i viţel
Şi se dă în carusel.

Microporcul îl dezmiardă
Sub fereastra din mansardă
Şi-l întinde ca pe-o coardă,
Minţile să i le piardă.

Costică, dezorientat
Şi gelos, s-a ridicat,
Lângă urs s-a aşezat,
Stând la rând la mângâiat.

Şi maestrul se ridică,
Mestecând o frunză mică
Şi venind lângă Costică,
Capul ostenit îi pică 

Tolăniţi pe jos prin casă,
Stau pe pernă, lângă masă
Toată lumea cea aleasă
Discutând prin ceaţa groasă.

Gâlma e omniprezentă,
Sirena convalescentă,
Bolşevică şi dementă,
Printre noi din nou prezentă.

Sus în vârf pe canapea
Sta jupâna şi vorbea,
Poezia terfelea,
Pe maestru îl jignea.

Uite, domne’, cum ne ceartă:
Cică asta nu e artă,
Este doar o rimă spartă,
O prostie fără soartă.

Dar noi nu suntem poeţi,
Nici artişti scriind semeţi!
Noi doar admirăm discreţi
Caii verzi de pe pereţi... 

Nu scriem cu infatuare
Poezie de valoare,
Nici vreo odă sau cântare,
Epopee de amploare.

Noi doar ne jucăm distraţi,
Inocenţi, nevinovaţi,
Prea puţin preocupaţi
De arta ce apăraţi.

Doamnă critic literar,
Te poftim: dă-ne în dar
Rima ta de cărturar,
Să avem şi noi habar!

9 comments:

  1. Buna seara, draga Urs!
    N-am stiut de voi da curs
    la aceasta provocare
    ce ridica o-ntrebare:

    Care critic literar
    livreaza in numar par
    versuri despre te miri ce
    cu accente lirice?

    Telul nu-i sa dea un sens
    intr-un text cu mult mai dens
    opiniei avizate
    despre opere citate?

    Nu doresc a insista.
    Sensul ti l-am dat deja,
    facand din critica mea
    muza pentru dumneata.

    Nici asta nu-i poezie.
    Nici nu si-a dorit sa fie -
    poezie sa creezi
    nu-i de-ajuns sa o rimezi!

    E doar replica ce-am dat.
    Micro-porcul mult-visat
    va fi unul zburator
    cand fi-voi eu scriitor.

    Iar acum - jos palaria!
    Iti recunosc maiestria.
    Si ma bucura nitel
    ca sirena-s intr-un fel!

    ReplyDelete
  2. Seara bună, doamnă dragă,
    Te salut entuziasmat,
    Văzând rima-ţi cum se leagă
    În poemul înspumat.

    Mă închin mult respectuos
    Pentru vorba-ţi calculată,
    Ce-ai cântat-o maiestuos
    În rima împerecheată.

    Se vede că ai talent,
    Şi că poţi scrie rimat,
    Dar de nu sunt indecent,
    Am ceva de comentat.

    Mai întâi, din curtoazie,
    Cum am spus: e ne-ndoit,
    Noi nu facem poezie.
    Asta-i clar, am stabilit.

    Mai apoi, legat de formă:
    Rima ta e-armonizată,
    Însă-ncalci o altă normă:
    Îţi pierzi ritmul câteodată.

    În final, privind substanţa:
    Sunt de-a dreptul siderat
    Şi îmi râd de aroganţa
    Cu care m-ai „criticat”.

    Te găsesc prea infatuată
    Când gândeşti că sens îmi dai,
    Sau că muză îmi va fi vreodată
    Critica într-al tău grai.

    Şi de crezi că eşti sirenă
    Şi că porţi a ei coroană,
    Atunci şi eu, fără jenă,
    Cred că-s Zeus în persoană.

    Mai coboară nasul, doamnă,
    C-ai lovit cu el un nor!
    Ţi-am zâmbit, dar nu înseamnă
    Că-mi eşti muză sau izvor!

    Bine spui tu că vei scrie
    Doar atunci când microporcul
    Se va ridica-n stihie!
    Uiţi cred unde-ţi este locul...

    Microporcul n-o să zboare,
    Va sta pe pământ mereu.
    Sa nu fi-nţeles tu oare...?
    Zburător e gândul meu!

    ReplyDelete
  3. Trebuie să recunosc că din a voastră ceartă
    Ce e mai degrabă-o artă
    Am înțeles încă odată
    Importanța unui vers
    Șlefuit precar și neînțeles

    Dacă îmi îngăduiți
    N-aș mai vrea să vă grăbiți
    Ursul panda s-a speriat
    În război parca-a-intrat
    N-are rost să vă certați
    Mai degrabă să-ncercați
    Pipa păcii să fumați!

    ReplyDelete
  4. Ursul panda doar spunea
    Ce prin capul său trecea.
    Nu este ostilitate!
    Poate doar onestitate...

    Sper, Maestre, c-acel vers,
    Grosolan şi ne-nţeles
    Nu mie îmi aparţine...
    Poate n-am înţeles bine.

    Cât de pipa ce vorbeşti
    Încercând să-mpăciuieşti,
    Ştii, Maestre, făr’ să-ţi spun,
    Că eu sigur trag un fum! ;)

    ReplyDelete
  5. Versul cel neșlefuit
    E al meu stai liniștit!
    Dar mă bucură nespus
    Tot scandalul ce-a produs

    Hai ș-acum stați fără frică
    Ursul panda vă invită
    La un bambus aromat
    Artei voastre dedicat
    Pentru că umila mea poezie
    Nu se compară cu-a voastră feerie!

    ReplyDelete
  6. Nu vrei sa ramai dator
    domnul meu cam visator,
    de dispute amator -
    m-ai luat in colimator.

    Versul ti-l apreciez.
    Vorba, insa, o retez.
    Iarta-ma, o sa cutez
    din nou sa obiectez:

    Dai dovada, mi se pare,
    ca zeus n-ar fi prea mare
    ca asa asemanare
    sa te bucure prea tare.

    Spui ca nu ma ai ca muza,
    insa iata ce m-amuza:
    tot ma folosesti ca scuza
    pentru scrierea-ti confuza

    Imi vorbesti plin de decenta
    despre lipsa de cadenta
    ca sa pui in evidenta
    lipsa mea de comepetenta,

    dar te-ntreb fara trufie:
    daca nu e poezie,
    din ce imi lipseste mie
    si unde iti sade tie?

    ReplyDelete
  7. Strong words used there Mr. Bear!
    Aren’t you somewhat unfair?
    My friend here only said
    Your friend’s poem someway bled.

    I see there that you agree,
    She’s a lady -- we all see.
    Proved it praising your ability –
    Well used for hostility.

    The fact is my dear Bear
    If I may and may I dare?
    Understanding of one’s heart
    Is what truly makes the art!

    ReplyDelete
  8. Iată cum adun pe blog
    Rime varii în dialog!
    Zău că le admir pe toate,
    Fie-n orice limbă date.

    V-aş răspunde, însă poate
    Voi aveţi cu toţi dreptate,
    Şi a fost nepotrivit
    Cum cu vorba am lovit.

    Mă iertaţi vă rog frumos,
    Pentru versul meu gomos,
    Am greşit, n-am fost gentil
    Ci-n mod gratuit ostil.

    Doamnă critic literar,
    Am fost mult prea temerar,
    V-am împuns cu-adversiatate,
    Speriat c-aveţi dreptate.

    Îmi sunteţi muză şi sirenă,
    Singurul actor pe scenă,
    Scop în viaţă şi model,
    Rar talent de menestrel.

    Şi mă rog plin de speranţă,
    Animat de cutezanţă,
    Să devin şi eu vreodată
    Priceput critic de artă.

    Să nu mai scriu poem confuz,
    De oameni mari să mă amuz,
    Să-ncerc să văd, mereu umil,
    Talentul lor ascuns subtil.

    Domn englez şi anonim,
    Ce-mi dai cuvântul tău sublim,
    Ţi-aş răspunde-n versuri clare,
    Într-altă limbă fiecare,

    Dar mi-e teamă c-aş greşi
    Şi iar incorect aş fi.
    Pot deci doar să-ţi mulţumesc
    Că m-ajuţi arta să găsesc.

    ReplyDelete
  9. Dar sirena oare cand
    O vom mai vedea urcand
    Din adancurile sale
    Ea urcand agale

    Ursul panda s-a intristat
    Crede ca noi l-am uitat
    Si ne-asteapta-nfrigurat
    Visand la chef mare dat

    Haid'-acum si-om face pace
    Toti un interes avem
    Sa tot facem ce ne place
    Pana cand batrani ne-om face

    Hai acum si-om complota
    Bal mascat am organiza
    S-avem seara ce petrece
    Pana-om fi u totii ****

    ReplyDelete