Într-o seară-ncețoșată
La mansarda înstelată
Stă pe burtă tolănit
Ursul panda mestecând eucalypt
Nu îi arde de plimbare
Pentru că la fiecare, mai pierde calorii
“Stai man chill” nu te grăbi!
Așa l-a învățat un vamaiot
Când intrase ca un idiot
Pe magheru pe-interzis
Ca și cum în paradis
Nu sunt legi ce interzic
Filmele cu-eucalipt
Ursul panda nu pățește
Mai nimic dacă-l alergi
Poți la zoo chiar să mergi
Cu eucaliptu-n mână
Dar acolo ce să vezi
Scrie mare, n-ai să crezi
Interzisă vânătoarea
Te-ai speriat și ți-a scăpat țigarea
Căci sirena te-a surprins
Și-ți arată acolo sus
Cum ursul se-nfrupta cu bambus
Și te-apucă-un râs domol
Că tu i-ai adus eucalypt-mentol
El n-ar mai consuma așa ceva
Te refuză chiar de-ar vrea
Dă vina pe anturaj
Pe micro-porcii cu limbaj de grajd
Ce-i proiectează-un scurt metraj
Seară de seară la televizor
E-n reluare “Vânatoarea sirenelor”
_____________________________________________________
Intermezzo cu critici literare şi alte aberaţii
_____________________________________________________
Ursul panda obosit
Doborât d-eucalypt.
Şi-astă seară tot la fel,
Ursul e ca vai de el.
Se visează că-i viţel
Şi se dă în carusel.
Microporcul îl dezmiardă
Sub fereastra din mansardă
Şi-l întinde ca pe-o coardă,
Minţile să i le piardă.
Costică, dezorientat
Şi gelos, s-a ridicat,
Lângă urs s-a aşezat,
Stând la rând la mângâiat.
Şi maestrul se ridică,
Mestecând o frunză mică
Şi venind lângă Costică,
Capul ostenit îi pică
Tolăniţi pe jos prin casă,
Stau pe pernă, lângă masă
Toată lumea cea aleasă
Discutând prin ceaţa groasă.
Gâlma e omniprezentă,
Sirena convalescentă,
Bolşevică şi dementă,
Printre noi din nou prezentă.
Sus în vârf pe canapea
Sta jupâna şi vorbea,
Poezia terfelea,
Pe maestru îl jignea.
Uite, domne’, cum ne ceartă:
Cică asta nu e artă,
Este doar o rimă spartă,
O prostie fără soartă.
Dar noi nu suntem poeţi,
Nici artişti scriind semeţi!
Noi doar admirăm discreţi
Caii verzi de pe pereţi...
Nu scriem cu infatuare
Poezie de valoare,
Nici vreo odă sau cântare,
Epopee de amploare.
Noi doar ne jucăm distraţi,
Inocenţi, nevinovaţi,
Prea puţin preocupaţi
De arta ce apăraţi.
Doamnă critic literar,
Te poftim: dă-ne în dar
Rima ta de cărturar,
Să avem şi noi habar!
Buna seara, draga Urs!
ReplyDeleteN-am stiut de voi da curs
la aceasta provocare
ce ridica o-ntrebare:
Care critic literar
livreaza in numar par
versuri despre te miri ce
cu accente lirice?
Telul nu-i sa dea un sens
intr-un text cu mult mai dens
opiniei avizate
despre opere citate?
Nu doresc a insista.
Sensul ti l-am dat deja,
facand din critica mea
muza pentru dumneata.
Nici asta nu-i poezie.
Nici nu si-a dorit sa fie -
poezie sa creezi
nu-i de-ajuns sa o rimezi!
E doar replica ce-am dat.
Micro-porcul mult-visat
va fi unul zburator
cand fi-voi eu scriitor.
Iar acum - jos palaria!
Iti recunosc maiestria.
Si ma bucura nitel
ca sirena-s intr-un fel!
Seara bună, doamnă dragă,
ReplyDeleteTe salut entuziasmat,
Văzând rima-ţi cum se leagă
În poemul înspumat.
Mă închin mult respectuos
Pentru vorba-ţi calculată,
Ce-ai cântat-o maiestuos
În rima împerecheată.
Se vede că ai talent,
Şi că poţi scrie rimat,
Dar de nu sunt indecent,
Am ceva de comentat.
Mai întâi, din curtoazie,
Cum am spus: e ne-ndoit,
Noi nu facem poezie.
Asta-i clar, am stabilit.
Mai apoi, legat de formă:
Rima ta e-armonizată,
Însă-ncalci o altă normă:
Îţi pierzi ritmul câteodată.
În final, privind substanţa:
Sunt de-a dreptul siderat
Şi îmi râd de aroganţa
Cu care m-ai „criticat”.
Te găsesc prea infatuată
Când gândeşti că sens îmi dai,
Sau că muză îmi va fi vreodată
Critica într-al tău grai.
Şi de crezi că eşti sirenă
Şi că porţi a ei coroană,
Atunci şi eu, fără jenă,
Cred că-s Zeus în persoană.
Mai coboară nasul, doamnă,
C-ai lovit cu el un nor!
Ţi-am zâmbit, dar nu înseamnă
Că-mi eşti muză sau izvor!
Bine spui tu că vei scrie
Doar atunci când microporcul
Se va ridica-n stihie!
Uiţi cred unde-ţi este locul...
Microporcul n-o să zboare,
Va sta pe pământ mereu.
Sa nu fi-nţeles tu oare...?
Zburător e gândul meu!
Trebuie să recunosc că din a voastră ceartă
ReplyDeleteCe e mai degrabă-o artă
Am înțeles încă odată
Importanța unui vers
Șlefuit precar și neînțeles
Dacă îmi îngăduiți
N-aș mai vrea să vă grăbiți
Ursul panda s-a speriat
În război parca-a-intrat
N-are rost să vă certați
Mai degrabă să-ncercați
Pipa păcii să fumați!
Ursul panda doar spunea
ReplyDeleteCe prin capul său trecea.
Nu este ostilitate!
Poate doar onestitate...
Sper, Maestre, c-acel vers,
Grosolan şi ne-nţeles
Nu mie îmi aparţine...
Poate n-am înţeles bine.
Cât de pipa ce vorbeşti
Încercând să-mpăciuieşti,
Ştii, Maestre, făr’ să-ţi spun,
Că eu sigur trag un fum! ;)
Versul cel neșlefuit
ReplyDeleteE al meu stai liniștit!
Dar mă bucură nespus
Tot scandalul ce-a produs
Hai ș-acum stați fără frică
Ursul panda vă invită
La un bambus aromat
Artei voastre dedicat
Pentru că umila mea poezie
Nu se compară cu-a voastră feerie!
Nu vrei sa ramai dator
ReplyDeletedomnul meu cam visator,
de dispute amator -
m-ai luat in colimator.
Versul ti-l apreciez.
Vorba, insa, o retez.
Iarta-ma, o sa cutez
din nou sa obiectez:
Dai dovada, mi se pare,
ca zeus n-ar fi prea mare
ca asa asemanare
sa te bucure prea tare.
Spui ca nu ma ai ca muza,
insa iata ce m-amuza:
tot ma folosesti ca scuza
pentru scrierea-ti confuza
Imi vorbesti plin de decenta
despre lipsa de cadenta
ca sa pui in evidenta
lipsa mea de comepetenta,
dar te-ntreb fara trufie:
daca nu e poezie,
din ce imi lipseste mie
si unde iti sade tie?
Strong words used there Mr. Bear!
ReplyDeleteAren’t you somewhat unfair?
My friend here only said
Your friend’s poem someway bled.
I see there that you agree,
She’s a lady -- we all see.
Proved it praising your ability –
Well used for hostility.
The fact is my dear Bear
If I may and may I dare?
Understanding of one’s heart
Is what truly makes the art!
Iată cum adun pe blog
ReplyDeleteRime varii în dialog!
Zău că le admir pe toate,
Fie-n orice limbă date.
V-aş răspunde, însă poate
Voi aveţi cu toţi dreptate,
Şi a fost nepotrivit
Cum cu vorba am lovit.
Mă iertaţi vă rog frumos,
Pentru versul meu gomos,
Am greşit, n-am fost gentil
Ci-n mod gratuit ostil.
Doamnă critic literar,
Am fost mult prea temerar,
V-am împuns cu-adversiatate,
Speriat c-aveţi dreptate.
Îmi sunteţi muză şi sirenă,
Singurul actor pe scenă,
Scop în viaţă şi model,
Rar talent de menestrel.
Şi mă rog plin de speranţă,
Animat de cutezanţă,
Să devin şi eu vreodată
Priceput critic de artă.
Să nu mai scriu poem confuz,
De oameni mari să mă amuz,
Să-ncerc să văd, mereu umil,
Talentul lor ascuns subtil.
Domn englez şi anonim,
Ce-mi dai cuvântul tău sublim,
Ţi-aş răspunde-n versuri clare,
Într-altă limbă fiecare,
Dar mi-e teamă c-aş greşi
Şi iar incorect aş fi.
Pot deci doar să-ţi mulţumesc
Că m-ajuţi arta să găsesc.
Dar sirena oare cand
ReplyDeleteO vom mai vedea urcand
Din adancurile sale
Ea urcand agale
Ursul panda s-a intristat
Crede ca noi l-am uitat
Si ne-asteapta-nfrigurat
Visand la chef mare dat
Haid'-acum si-om face pace
Toti un interes avem
Sa tot facem ce ne place
Pana cand batrani ne-om face
Hai acum si-om complota
Bal mascat am organiza
S-avem seara ce petrece
Pana-om fi u totii ****