Dacă eu...?

Dacă eu îţi dau gândurile mele pe o foaie de hârtie albă, fără mireasmă, mi-o vei întoarce parfumată, colorată şi gemând a sufletul tău?

Dacă eu îţi dau un buchet de margarete înfăşurat în panglici de speranţă, îmi vei întoarce un braţ de zâmbete învăluite în ochi aprinşi?

Dacă eu îţi gătesc o prăjitură cu blat de tihnă şi cremă de amuzament, îmi vei întoarce degetele linse cu bucurie şi nesaţ?

Dacă eu îţi dau dimineaţa de mâine şi toate de după, eliberatoare, îmi vei întoarce seara ce vine şi câte vor mai urma, încătuşându-mă?

Dacă eu te las să prinzi fiecare particulă în extaz şi tot ce este în ele, îmi vei întoarce întregul nostru, să-l aruncăm în prăpastie de neştire?

Dacă eu îmi opresc pendula şi îmi aşez ceasul lângă al tău ce stă, îmi vei întoarce curajul de a le porni sincronizate în disproporţie cu timpul, ca să vezi că nu e nici o diferenţă?

Dacă eu îţi exorcizez singurătatea şi te salvez pe tine pentru noi, îmi vei întoarce aducerea întru credinţă, să fim noi crezul meu?

Dacă eu îţi arăt că nu iroseşti nimic şi îţi spulber orice îndoială, îmi vei întoarce propria-ţi împlinire şi siguranţă fericită?

Dacă eu îţi arăt normalul din anormalitate şi te împac cu ea, îmi vei întoarce veşnică neobişnuinţă, eternul nefiresc?

Dacă eu îţi mai pun o mie de întrebări în felul ăsta, îmi vei întoarce tăcerea ta, ca să descopăr singur răspunsurile, în cât mai mult timp cu putinţă?

Dacă eu ţi-am scris asta şi îţi voi mai scrie încă multe, îmi vei întoarce în fapte răspunsul la întrebarea dintre atâtea rânduri?