Friday, February 4, 2011

Joi spre vineri

Încep de-odată să respir. Îmi simt trupul, pot să îi impun mişcări. Deschid temător ochiul stâng. La naiba: perna... Îl deschid pe cel drept: soare... Aşa da! Bâjbâi pe podea, mai am ţigari în buzunarul pantalonilor. Viaţă! În trei secunde jumate’ sunt în halat, tolănit pe canapea, cu chibritul în mână.

Rememorez: câinii fug speriaţi când iau băţul să blochez uşa blocului. Apuc sticla de plastic din mâna ei şi proptesc uşa liftului, să nu se mai consume atâta curent. Împachetez grijuliu cam un sfert de şaorma de vită şi pui, şi o aşez lângă covor. Cumpăr repede un pachet de Pall Mall Slims Menthol, cum s-a comandat. Stau zgribulit şi glumesc cu băieţii în timp ce pregătesc şase şaorme pentru toţi şi pentru toate.

Vine la mine în club: „...am făcut un pariu cu amicul meu, şi acum trebuie să arăţi că mă vrei...”. Hai lasă-mă! Nu vezi că eşti mai beată ca mine?! Mă rog, n-are a face, oricum nu te vreau! Şi replica e penibilă! „Cum?! Nu mi s-a întâmplat asta niciodată!” Serios, lasă-mă! Ştiu că esti mare vânătoare de bărbaţi, veşnic nerefuzată, dar mie mi-e foame şi somn, şi tocmai plecam. Aşa că spune-i prietenului tău că în timp ce vorbim acum m-am rugat de tine cu cerul şi cu pământul să ne-o tragem, şi câştigi pariul... „Hei! Este doar amicul meu, eu nu am prieten!” Hei! Sictir!

„Nu e bine, e foarte bine!” Şi atunci unde este curajul?
„Doar m-am distrat cu el, nu pupă nimic! Iar noi avem destul timp.”
„Uite, vezi: asta nu imi place!” Problemă de perceptie. Dă-te jos de pe băiatul ăla!
„Nu aveam aşteptări de la tine. Doar ţi-ai urmărit scopul...” Am înţeles! Chiar mă întrebam care mi-e scopul...
„Un shot? Unde e pământul pe care calc?!”

Dans. Distracţie. Prieteni. Cuba Libre. Jägermeister. Garderobă.

Concert. Îmbulzeală. Zona VIP. Sunetul dispare, microfonul e suspect. Frig, coadă, taxi, proiecţia mea feminină, cui ruginit, duş, somn de după-amiază.

Eşti de acord că este suficientă introducere cât să nu îşi dea nimeni seama că îţi scriu defapt ţie? Ţie şi numai ţie? Mi-a plăcut! Nu mă aşteptam, dar intuiam. Scrii într-un anume fel... Rotund, armonios. Aparent simplu dar de fapt pretenţios. Şi nu cred că este o intenţie expresă, ci expresia unei minţi demnă de respect. Dacă ma îndrăgostesc de scrisul tău? Dacă mă îndrăgostesc de tine?

Zici că ai timp, cuvinte, resurse, sentimente prietenoase, gânduri, bani, inteligenţă... Jos pălăria! Dar dragostea unde este?
Zici că ţi se scurt-circuitează mintea când încerci să îţi dai seama ce se întâmplă... Păi normal! Nu-ţi mai fute singură sinapsele! Ce analizezi, ce vrei să înţelegi? Viaţa? Călătoria cu autobuzul, oamenii frumoşi, ospătarii zâmbitori, mersul scărilor rulante, culoarea verde? Toate astea şi viaţa trebuiesc trăite, nu înţelese. Savurate, îmbrăţişate. Nu analizate şi interpretate.

Lumea ta nu are legătură cu realitatea... Baliverne! Nu există realitate universală sau adevăr obiectiv. Există numai realităţile noastre individuale, percepţia subiectivă. Spui că mie nu îmi este frică de nimic. Eu spun că îmi este frică de proiecţia ta în mine. Realitatea universală? Am spus: nu există. Dacă în realitatea ta nu îmi este frică de nimic, atunci aşa este, şi poate termin de scris, calc pe capetele din jurul meu, şi vin să te smulg din raţiune şi să îţi arăt eu învingerea monotoniei, reloaded. Dacă în realitatea mea îmi este frică de tine, atunci aşa este, şi poate scriu în continuare şi aştept să calci tu pe capetele din jurul tău, şi să vii să mă împingi în prăpastia raţiunii, să fac ordine şi disciplină. Amândouă realităţile sunt perfect autentice, pentru că eu încă scriu şi tu nu m-ai împins încă nicăieri. Şi acum o să stai oare să raţionezi tot ce am spus, să analizezi, să interpretezi? Eu nu voi analiza, nu mă voi întreba ce înseamnă, ci mă voi bucura de sentiment şi fantezie. Şi le voi abandona, sau le voi împinge obsesiv până la extrem. Şi poate chiar ne vom ciocni, sau poate dispărem cum ţi-am povestit. Dacă în loc să mă las purtat de val şi să savurez orice se va întâmpla, voi analiza anticipativ, desigur că nu voi mai afla nici o bucurie şi mă voi întreba de ce lumea mea nu are legătură cu realitatea...

Nu ştii ce viată trăieşti? Îţi trăieşti viaţa ta, în care tu nu ai eşecuri, nu greşeşti, nu eşti obosită şi nici obositoare. Spuneam că există doar realitatea ta individuală. Reamenajeaz-o! Mai uită-te o dată, dar scurt, în viaţa ta. Fii mai permisivă cu tine însăţi, şi permite-ţi luxul de a trăi gândind mai puţin. Găseşte pe cineva care să îţi ofere un exemplu practic.

Doamne câte sfaturi, cât de priceput sunt eu! Îmi spunea aseară amicul meu că cineva încearcă să îi sfătuiască pe toţi, şi de fapt acel cineva este cel mai oropsit de soartă. Aşa sunt oare şi eu? Am oare timp să îmi pun întrebarea asta? Sigur nu, pentru că l-aş pierde. Şi în fond poate nici nu sunt sfaturi reale, poate este o altă elucubraţie cu caracter universalist, în care o să se regăsească cel puţin zece cunoscuţi... Orice ar fi, ştiu că izvoreşte din ceea ce pare pretextul unor lungi vorbiri şi scrieri. Şi mai ştiu că fie ele pline de sens sau complet lipsite, fie fructuoase sau în van, fie bune sau proaste, îmi va face o plăcere nebună să le absorb pe ale tale şi să le produc pe ale mele.

6 comments:

  1. semidoct...amator de suie, pablo francesco, fost ascultator de parazitii acualmente cititor de cioran din motive competitionale...vorbesti in cuvinte frumoase despre recucerire, dar de pe un nivel net superior prestabilit
    nu e nimic si totusi e... o sete care soarbe, e un adanc asemenea uitarii celei oarbe

    ReplyDelete
  2. Ma supraestimezi: inca ascult Parazitii, chiar acum imi canta in masina. Iar Cioran nu am citit niciodata. Cat despre recucerire va trebui sa imi explici mai multe, ca nu te urmaresc. Eventual mai pe intelesul meu, gen Ombladon ;)

    ReplyDelete
  3. http://www.youtube.com/watch?v=V0Tt0F2eBA0
    :* we can take turns...

    ReplyDelete
  4. http://www.youtube.com/watch?v=vxDFtFGUYag
    Catre straveziu: Lasa-ma sa ard...ofera-mi tu luxul asta de cenusa si de particule. poti?

    ReplyDelete
  5. Fulgii mei se transforma. Aseara m-am lasat aruncata in lupte stupide din care nimeni nu mai intelegea nimic. Astazi mi-am pus tocuri paralele cu fiinta si sexualitatea mea. mhmmm...duminica cu miros de scortisoara, in ciuda anosmiei care ma bantuie de ceva timp.
    N-as vrea raspuns, de dragul straveziului!

    ReplyDelete
  6. http://www.youtube.com/watch?v=Tkn-SYf11lA&feature=player_embedded

    ReplyDelete