Mi-e dor de ochii tăi senini
Ce pironesc privirea mea cu-ardoare,
Sau dojenesc purtarea mea, blajini,
Sau mă alintă-n dulce desfătare.
Mi-e dor de gura ta nurlie
Care sărută fruntea mea-nfiorată,
Sau muşcă scurt din buza mea, zglobie,
Sau mă îmbată-n poftă desfrânată.
Mi-e dor de mâna ta frumoasă
Care cuprinde obrazul meu zâmbind,
Sau se chiteşte-n palma mea, sfioasă,
Sau ma dezmiardă-n noapte adormind.
Mi-e dor de sufletul tău viu
Care-mi alină inima cu dor,
Şi-mi ocroteşte duhul, grijuliu,
Şi mă înalţă-n vis nemuritor.
No comments:
Post a Comment